Printre moștenirile pe care le primim se numără nu doar bunuri și bani, ci mai ales credințe despre bani, care ne modelează comportamentele financiare și, adesea, sunt transmise următoarelor generații. 

Tu ești conștient(ă) de ce credințe despre bani ai moștenit și ce dai mai departe? Cum poți lǎsa urmaşilor lecții pozitive despre bani (și nu numai)? 

Despre subiectul moștenirilor simbolice am vorbit la întâlnirea LIVE din iulie. Isabela Neague, moderatoarea comunității Banometru, i-a avut alături pe Silvia Mișu și Traian Moldoveanu, coach-i Banometru, într-o discuție relaxată, dar și profundă, condimentată pe alocuri chiar cu... poezie. Iată câteva idei desprinse din conversația lor:

Ce înseamnă moștenirea?

Silvia: Pentru mine, moștenirea reprezintă mai mult decât bunurile pe care le lași succesorilor tăi, vine cu toate obiceiurile, valorile, credințele pe care le moștenim la rândul nostru de la părinți (inclusiv zona de ADN), deși poate nici nu suntem conștienți de ele. 

Traian: Și eu mă gândesc mai ales la moștenirea spirituală, consider că fiecare dintre noi suntem cea mai bună variantă a arborelui nostru genealogic. Ca moștenire nu lăsăm doar bunuri materiale, ci și credințe, valori, modele de comportament. Trebuie să devenim conștienți de ele, mai ales ca părinți, deoarece copiii vor replica modelele din familie.

Cum devenim conștienți de moștenirea primită?

Silvia: O modalitate este prin autoreflecție: când intru pe pilot automat, mă întreb “De ce fac asta?” și îmi dau răgaz de a mă detașa și de a-mi da seama de unde vine. Când ne gândim la zona de credințe, comportamente moștenite, adesea ne gândim la cele care nu ne sunt de folos. Uităm că acele convingeri limitative au avut o intenție pozitivă în spate, poate chiar ne-au ajutat la un moment dat. E în regulă să ne uităm și după flori, dar și după “bube, mucegaiuri și noroi.” Eu mă concentrez pe a deveni mai conștientă și de lucrurile bune moștenite și cum pot să construiesc pe ele. O altă metodă este prin discuții cu cei din jur, care ne pot ajuta să ne dăm seama de anumite comportamente care nouă ne scăpau.

Traian: Părțile care sunt de dezvoltat sunt cele care ne creează spațiu prin care noi să creștem, deoarece ele vin ca o lecție. Lucrând cu „umbrele” pe care le avem, putem învăța să le transformăm în daruri. 

Cum ne pregătim noi să lăsăm moștenire?

Traian: Pentru moștenirea materială îți faci testament sau îți iei locul de veci, din dorința de a lăsa lucrurile în ordine. Însă e important să ne gândim cum lucrez eu, adult, la mine, pentru a fi conștient de ceea ce las moștenire copiilor mei – educație, informații, comportamente. Mediul de acasă este cel care va rămâne reper copiilor. Ce fac eu pentru dezvoltarea mea personală, spirituală, cum scot „balaurii” mei la suprafață și îi îmblânzesc, ca să las ceva bun urmașilor?

Silvia: Mă pregătesc să las moștenire făcând ordine și separând lucrurile. Din punct de vedere financiar, am o listă cu bunuri și active contabilizate (bugetul cu averea netă) și nu doar eu am acces la el. Las ordine în toate. 

Multe dintre comportamentele financiare nepotrivite (cheltuitul compulsiv, jocurile de noroc etc.) vin din frica de moarte. Așa cum se spune și în logopedie, școala de psihoterapie a lui Victor Frankl, cine nu acceptă moartea ca fiind un proces firesc, nu se poate bucura deplin de viață. 

Cum putem să ne asigurăm că lăsăm o moștenire pozitivă? Ce valori de bază construiesc fundamentul unei moșteniri durabile?

Traian: E un întreg proces pentru a-ți identifica valorile personale și recomand fiecăruia să treacă prin el, ca să înțeleagă care sunt top 3 valori după care își conduce viața și DE CE sunt atât de importante. Apoi să se uite în ce măsură comportamentele din viața de zi cu zi sunt aliniate cu valorile pe care susține că le are.

Silvia: Important e să fim atenți cum exprimăm aceste valori, deoarece ele sunt vag definite și să vedem cum le punem în practică în viața reală. Valorile se transmit prin ce facem noi, prin obiceiuri. Apropo de credințe de tipul “Trebuie să muncești din greu ca să faci bani” - să ne întrebăm care este de fapt valoarea care stă în spatele acestei credințe care pentru mine a venit cu efect negativ. Valorile pozitive transmise în cazul meu sunt cele de responsabilitate, seriozitate.

Ce alte credințe ați mai întâlnit despre bani?

Traian: De la faptul că persoanele care au bani sunt necinstite, că nu poți să fii onest și prosper, că trebuie să muncești din greu ca să ai bani, până la clasica “banii sunt ochiul dracului” sau ca să atingi libertatea financiară trebuie să faci ceva ilegal sau banii nu rămân la mine, trebuie să circule.

E vreodată prea târziu să schimbăm o credință?

Traian: Poți să te schimbi la orice vârstă, chiar și la 70 de ani, trebuie doar să înveți să faci lucrurile diferit decât le-ai făcut până atunci și să înțelegi ce beneficii îți aduc acele schimbări. Iar apoi le vei simți pe pielea ta.

Silvia: Oricine este capabil de schimbare, atâta timp cât și-o dorește. E de folos să te uiți cu mai multă înțelegere și blândețe la cum te-a ajutat o credință limitativă în trecut. Eu propun o schimbare de paradigmă: să înțelegi de ce ți-a ținut cald acea credință până acum, de ce ai primit-o așa de la părinți și să o lași să plece, dacă nu îți mai este de folos. Însă trebuie să fii vigilent o perioadă ca să te asiguri că a plecat, pentru că adesea suntem pe pilot automat.

E greu să treci dintr-un model de comportament în altul, de exemplu din cheltuitor în a economisi și apoi la a-ți plăti datoriile în avans. Ce putem face este să găsim motivul pentru care acea schimbare este relevantă pentru noi.

Schimbarea valorilor/ credințelor se poate face fie înlocuind o valoare/ credință cu altceva (și încep să mă comport în concordanță cu noua valoare/ credință), fie încep să fac direct un comportament nou. Pe măsură ce o să-mi placă mai mult starea dată de acel comportament, se schimbă și valoarea – e un proces invers. Așadar, în loc să schimbăm valori sau credințe, ceea ce e mai greu, adoptăm pur și simplu comportamentele și apoi se vor schimba și convingerile.

Cum putem folosi exemplul personal pentru a influența pozitiv comportamentul și deciziile urmașilor noștri?

Traian: Sunt foarte atent cum mă comport, deoarece sunt conștient că fiii mei îmi copiază comportamentele. Consider că trimiți spre exterior ce e în interior, așa că e nevoie să lucrezi cu interiorul, ca să iasă ce e mai bun spre exterior.

Silvia: Uneori cerem lucruri de la copiii noștri, dar noi nu le facem. Dacă tu îi spui copilului adolescent că e bine să-și planifice banii, dar el nu a asistat la o discuție între părinți despre gestionarea banilor, pentru el rămâne un concept teoretic. 

Cum ne definește identitatea personală și culturală ce decidem să lăsăm în urma noastră?

Silvia: În România avem o serie de comportamente caracterizate de moștenirea culturală și istorică; e important să înțelegem că generațiile noi au nevoie să vorbească despre asta, au nevoie să înțeleagă de ce banii sunt valoroși pentru viața lor, în care accentul să cadă pe ce pot să aducă ei ca resursă, în loc de “Trebuie să fac bani mulți!” 

Traian: Identitatea de sine este construită dintr-un cumul de sub-identități, de rolurile pe care un om le are în societate; e bine ca fiecare să se întrebe: Cine sunt eu? Ce roluri îmi asum? Când consider că mi-am îndeplinit un rol? 

Silvia: Ce roluri pot juca în societate ca să-mi ating misiunea personală?

“Să cercetăm bine

Cine se ascunde sub noi

Să fim foarte atenţi

Pe cine numim

Eu.

Că nu mai poţi

Avea încredere oarbă

În nimeni.

Să fim atenţi, mai ales,

Pe cine numim

Eu.

Îndesati cu genunchiul

Sub nişte măşti,

Atât de convenţionale,

Râsul, plănsul, iubirea,

Ne căznim, stângaci,

Să fim familiari cu noi

Poate chiar reuşim

În unele momente,

Dar ne speriem grozav

Când ne auzim glasul.”

(“Cine” - Marin Sorescu) 

Să ne definim mai întâi scopul, pentru ca de-abia apoi să vedem prin ce mijloace/ metode îl putem atinge. Suntem obișnuiți să ne gândim la lucruri foarte concrete (vreau o casă nouă), uitând cum aceste lucruri contribuie la ce avem noi nevoie - scopul; de fapt, de acolo ar fi bine să pornim și să ne stabilim prioritățile (vreau să trăiesc într-un spațiu confortabil, unde să am spațiu de exprimare, copiii mei să aibă intimitate etc.). 

Un gând de final despre moșteniri și credințe

Traian: Fiecare să se uite la ce a primit moștenire (credințe, valori) și să înțeleagă ce au vrut să le transmită cei de la care le-au primit, pentru că în spate sigur este o intenție pozitivă și ceva bun, chiar dacă vorbim despre o credință limitativă.

Silvia: Să ne găsim capacitatea de a ne detașa, de a ne distanța de ce se întâmplă, pentru a putea privi mai obiectiv lucrurile pe care le lăsăm în urmă. Fără detașare, nu ne putem vedea pe noi. 

“Multe trec pe dinainte,

În auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?...

Tu aşează-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.” 

(“Glossă” - Mihai Eminescu)

În ce măsură viața asta a fost a mea? Eu am trăit viața sau viața m-a trăit pe mine?

Vezi înregistrarea LIVE-ului aici.