Planificare financiară ca o plimbare prin parc cu Erika Popliceanu de la @plan.clar

Poate vi s-a întâmplat și vouă, dar eu anul acesta am auzit foarte multă lume vorbind  despre planificare. N-aș pune-o neapărat pe seama faptului că eu am vorbit mult, cu multă lume, despre asta, ci mai degrabă cred că atenția de care a beneficiat conceptul a venit pe fondul experiențelor primului an pandemic.  

2020 ne-a luat pe neașteptate pe toți, fie că planificăm, fie că nu. Cum spuneam, am  vorbit cu multă lume și îmi permit să schițez două scenarii, fără a generaliza însă.  

Pe de o parte sunt cei care planificau deja - ei au fost nevoiți să dea dovadă de  flexibilitate ca să-și poată reașeza pașii pe trasee noi și să accepte că neprevăzutul va sta o vreme prin preajmă; pe de altă parte sunt cei care nu au planificat niciodată, sau cel mult se foloseau de liste zilnice de “musai de făcut” - ei s-au gândit că poate, dacă ar fi avut un plan, pandemia nu i-ar fi prins fără un plan B. Știu, veți spune că există și o a  treia categorie, a celor care sunt de părere că nu are sens să faci niciun plan atâta vreme cât oricând se poate întâmpla orice și planul poate fi dat peste cap, dar acesta ar putea fi în sine subiectul unui alt articol. 

Indiferent în ce scenariu vă regăsiți, aș vrea să subliniez o condiție absolut necesară atunci când planificăm, fără de care sunt șanse mari ca procesul să devină copleșitor și  să abandonăm povestea în doar câteva zile: nevoia de a planifica. De ce vreau să fac  asta? La ce mă ajută?  

Dacă nevoia vine din interior, cu pași mici și constanți, vei ajunge acolo unde ți-ai propus.  

Dacă nevoia vine din exterior, adică e de fapt legată de o nevoie de apartenență sau de  recunoaștere, procesul va fi unul mai greu și nu va dura prea mult.  

Dar să spunem că am identificat nevoia și este una care vine din interior - este ea o  condiție necesară și suficientă? NU, iar explicația vine din răspunsurile la următoarele  întrebări: 

Ce este planificarea și cum pot ajunge să simt că planificarea financiară ar fi  precum o plimbare prin parc? 

Să le luăm pe rând! 

Planificarea e un proces prin care construim un traseu mental între punctul în care  suntem acum și punctul în care vrem să ajungem la un moment bine stabilit în timp. Putem planifica un anume segment din viață sau mai multe. Putem planifica pe termen scurt, mediu sau lung. Plecând dinspre obiectiv, cunoscând resursele de care dispunem și gândindu-ne la resursele de care am mai avea nevoie pentru a ajunge acolo unde ne  dorim, putem schița un plan. Deci, planificarea este și despre felul în care ne gestionăm  resursele: fizice, emoționale, financiare și chiar umane.  

De fapt, aș spune că procesul are două etape: proiectarea și acțiunea. Proiectarea ține de ce spuneam mai sus: viziune, obiectiv, resurse existente. Acțiunea ține de gestionarea resurselor, iar cea mai de preț resursă pe care o avem suntem noi înșine. 

Acțiunea ține de noi. Vom acționa constant, conectați mereu la imaginea de ansamblu și la obiectivul final, dacă vom ști de ce facem asta și vom ajunge acolo unde ne dorim dacă suntem bine cu noi în acest proces.  

Prin urmare, a doua condiție necesară, dar și suficientă pentru o planificare eficientă este  conștientizarea faptului că noi suntem resursa noastră principală. Dacă ne cunoaștem de ce-ul, dar nu ne facem loc în proces și nu ne dăm energie pentru a face pașii plănuiți, ne va fi greu să ajungem la final.  

Cât privește planificarea financiară, atunci când vorbim despre ea avem ca punct de  plecare un obiectiv financiar, iar planul îl facem răspunzând la câteva întrebări: 

  1. Care e obiectivul meu financiar? 
  2. Ce trebuie să fac pentru a ajunge acolo? 
  3. De ce resurse am nevoie? (de timp, financiare, alte resurse) 
  4. De care dintre ele dispun deja? 
  5. Care ar fi primii pași pe care îi pot face către atingerea obiectivului?
  6. Care este primul, cel mai mic și cel mai simplu pas pe care îl pot face chiar azi? 

Desigur, e nevoie să avem câteva idei de rezervă în cazul în care lucrurile nu merg  precum le-am plănuit, iar asta ține de gestionarea resurselor.  

Dacă îmi cunosc obiectivul financiar, știu și de ce vreau să ajung acolo și îmi acord și mie spațiu, timp și energie (pentru a fi bine cu mine pe drumul spre obiectiv), planificarea  financiară nu poate fi o povară. 

Să fii bine cu tine în proces înseamnă, în primul rând, să-ți fii cel mai bun prieten! Să îți  dai voie să greșești, să experimentezi, să te asculți și să nu te învinovățești când lucrurile nu au ieșit așa cum ți-ai fi dorit. Dar să fii onest cu tine și să recunoști când ai fi putut face mai mult, dar poate n-ai avut chef. 

Mai înseamnă să ai grijă ce gen de informație consumi și lângă ce fel de oameni alegi  să-ți petreci timpul. 

Ai stabilit obiectivul, ai făcut planul și chiar acționezi. Cum știi că ești în pas cu  planul și ce faci dacă nu ești? 

E indicat ca planul tău să conțină termene intermediare pentru că asta îți va permite să faci evaluări pe parcurs. Evaluările nu sunt ca la școală, ci mai degrabă sunt momente în care stai de vorbă cu tine și te întrebi: ce mi-am propus până în acest moment? Ce am reușit să fac din toate astea? Ce nu a mers așa cum mi-aș fi dorit? De ce nu a mers? A fost ceva ce a depins de mine? Sau a depins de alții? Ar fi ceva de schimbat? Ce m-a deturnat (de la planul inițial)? Ce pot face în continuare astfel încât să avansez în direcția dorită?  

Răspunsurile ți le dai așa cum am spus, ca și cum ai sta de vorbă cu cel mai bun prieten: cu blândețe și onestitate față de tine și de eforturile tale! 

Pe lângă discuția cu tine, poți urmări progresul pașilor tăi prin grafice. Nu trebuie să fie  ceva complicat extras dintr-un excel stufos. E suficient un grafic simplu pe care să urmărești cum scad datoriile tale sau cresc economiile. Îl poți face de mână, iar asta te va conecta și mai bine la întreg procesul pentru că e foarte important să vizualizezi  progresul.  

Și totuși, se întâmplă să apară blocaje, să simți că în ciuda tuturor eforturilor, nu avansezi. 

Poate termenul e prea strâns sau poate nu ai stabilit o prioritatea între pași. Ce e de făcut în cazul acesta?  

Răspunsul poate să difere în funcție de context, dar la modul general aș recomanda 3  lucruri de care ar fi de ținut cont: 

1. Ritmul personal 

Dacă nu te-ai gândit până acum la el, e un bun moment să îți dai timp pentru întrebarea:  Care e ritmul meu? Apoi e important să-l accepți. Adesea ne comparăm cu cei din jur și,  poate chiar fără să ne dăm seama, ne impunem să facem lucrurile în ritmul altora. După ce l-ai aflat și l-ai acceptat, poți pune un termen, dar e important să iei în calcul și al 2-lea lucru:

2. Ieșirea din zona de confort 

Asigură-te că, stabilind un termen, ieși măcar cu un vârf de pantof din zona ta de confort.  Cum faci asta? Pune un termen puțin mai scurt decât îți dictează ritmul, apoi schițează pașii. 

Apoi acționează.  

Simți că bați pasul pe loc? Poate e vorba despre al 3-lea lucru:

3. Poveștile pe care ți le spui 

Cu toții avem povești pe care ni le spunem atunci când avem de luat decizii mai dificile  ce ne-ar scoate din zona de confort. De cele mai multe ori poveștile vin din vină și / sau  rușine.  

Când e vorba despre finanțe, subiectul devine și mai sensibil. De aceea am să vă las cu un exercițiu care vă va revela poveștile pe care vi le spuneți vis-a-vis de bani. 

Scrieți pe o foaie de hârtie următoarele sume: 

Scrieți pe o foaie de hârtie următoarele sume: 

  • Cât câștig pe lună / an 
  • Ce datorii am (în total) 
  • Ce economii am (în total) 
  • Cât economisesc pe lună 

Priviți cifrele și scrieți:  

  • Cum mă simt când văd cifrele? (1 emoție, maxim 3) 
  • Ce poveste îmi spun văzând cifrele? 
  • Cum pot schimba povestea? Ce pot face concret pentru asta? Care e cel mai mic pas? 

Un sfat de la @plan.clar pentru un plan clar 

Dacă ar fi să vă las cu un sfat acela ar fi să rămâneți în permanență conectați la obiectivul vostru financiar, la de ce-ul vostru în proces și să faceți un ritual săptămânal din a sta de vorbă cu voi înșivă despre evoluția procesului. 

Iar dacă ar fi să vă las cu 3 beneficii pe care le poate aduce planificarea financiară,  acestea ar fi: claritate, control asupra finanțelor, conectarea în permanență cu imaginea de ansamblu.

Cu toate acestea, dacă nu știți de unde să începeți, vă recomand să accesați platforma Banometru unde veți găsi sprijin în acest proces sub variate forme: de la ședințe gratuite de coaching financiar la cursuri online de educație financiară, webinarii pe teme financiare de interes și calculatoare interactive. 

Nu în ultimul rând, comunitatea online creată în jurul programului este o resursă minunată pentru că, dincolo de sentimentul apartenenței la un grup cu interese comune și provocări asemănătoare cu ale voastre, oferă programe personalizate, cum ar fi Parteneri de Succes (continuarea învățării, printr-un proces de colaborare și parteneriere cu membri ai comunității), și webinarii cu invitați speciali.

Despre Erika Popliceanu
„Cu un background în sociologie și urbanism, mi-am croit calea către artele vizuale în mod organic, acum creând obiecte de artă textilă ambientală. Pentru că dintotdeauna mi-am planificat timpul și pașii, iar de-a lungul timpului i-am ajutat și pe cei apropiați mie să facă asta, din ianuarie 2021 mi-am asumat rolul de consilier în planificare. Asumarea a fost cât se poate de publică prin lansarea plan.clar, un proiect prin care mi-am propus să-i ajut, pe cei care au nevoie, să-și pună claritate în planuri, prin intenție și organizare. Pentru mine planificarea nu înseamnă cum faci să ajungi mai repede la ce ți-ai propus și să bifezi căsuțe cu pași și liste de ToDo, ci este mai degrabă un proces în care e important în primul rând să fii bine tu cu tine pe drumul dintre unde ești și unde vrei să ajungi.”



img
img

Abonează-te la newsletter-ul comunității Banometru și ai acces la informații și resurse utile, care îți îmbogățesc percepția despre bani și te ajută în viața de zi cu zi.

Introdu mai jos adresa ta de e-mail pe care o vom prelucra conform detaliilor de aici.