Căsătoria are, cu siguranță, un impact asupra finanțelor noastre. Majoritatea oamenilor știu ca atunci când se căsătoresc bunurile devin comune sau că orice bun cumpărat în timpul căsătoriei este un bun comun. Totul este corect până aici, însă acest regim, deși este cel mai des întâlnit, nu este singurul și nu este nici obligatoriu. 

Așa cum în timpul unei relații cei doi parteneri pot avea bugetul și bunurile la comun sau separat ori doar o parte din ele la comun ori separat, același regim poate exista și în timpul căsătoriei, reglementat de lege.

Codul Civil prevede următoarele regimuri matrimoniale:

1. Regimul comunității legale
2. Regimul separației de bunuri
3. Regimul comunității convenționale

1. Regimul comunității legale

Acest regim este cel mai des întâlnit și înseamnă că toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. 

Ce se întâmplă cu bunurile dobândite de fiecare dintre soți înaintea încheierii căsătoriei? Ei bine, se poate face un inventar de către un notar public pentru bunurile mobile sau un înscris sub semnătură privată de către soți. În lipsa acestora, până la proba contrarie, se consideră că bunurile sunt comune.

Ce se întâmplă dacă te răzgândești în privința acestui regim matrimonial? Se poate schimba, în condițiile legii. 

Este bine de știut că pentru a vinde un bun comun este nevoie de acordul ambilor soți, însă oricare dintre aceștia poate dispune singur, gratuit, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit legii, unor formalități de publicitate (cum ar fi notarea în cartea funciară).

Ce se întâmplă în cazul unui divorț? În cazul desfacerii căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie (adică soții sunt proprietari fără a avea o cotă-parte precizată) asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei-părți ce revine fiecăruia. Aceasta se poate face prin înscris autentic la notar, în cazul în care părțile convin de comun acord, iar în caz de neînțelegere, pe cale judecătorească.

2. Regimul separației de bunuri

În cadrul regimului separației de bunuri fiecare dintre soți este proprietar exclusiv asupra bunurilor dobândite atât înaintea, cât și în timpul mariajului. Dacă dorești să adopți acest regim matrimonial, trebuie făcut un inventar de către un notar public. În lipsa acestuia, se prezumă că proprietatea este exclusiv a posesorului bunului până la proba contrară.

Ce se întâmplă dacă soții dobândesc împreună bunuri? Ei vor fi coproprietari pe cote-părți, spre deosebire de regimul comunității legale, unde soții sunt proprietari în devălmășie, deci fără a avea o cotă-parte precizată. Cota-parte reprezintă o fracțiune a dreptului de proprietate comună asupra unui bun.

Ce se întâmplă când unul dintre soți își asumă anumite obligații? Soțul care și-a asumat obligația va răspunde pentru ea. Soții răspund solidar numai pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor. 

Unul dintre avantajele acestui regim este posibilitatea de a pune la adăpost bunurile unui soț în fața creditorilor. Practic, după aplicarea acestui regim, creditorii pot urmări și executa doar bunurile soțului vizat, nu și bunurile ce aparțin celuilalt soț.

Ce se întâmplă în cazul unui divorț? Acest tip de regim conferă soților o independență patrimonială deplină, iar lichidarea este foarte simplă. De cele mai multe ori, lipsind bunurile comune, nu există partaj, iar fiecare dintre soți își conservă bunurile proprii.

Bineînțeles, există și dezavantaje în acest tip de regim matrimonial. De cele mai multe ori este necesară o atenție sporită în a ține evidența bunurilor achiziționate, a cheltuielilor și a datoriilor făcute, iar în cazul unui divorț sau văduvie, dacă unul dintre soți nu a fost încadrat în câmpul muncii și a contribuit în gospodărie cu menajul și creșterea copiilor, situația acestuia poate deveni precară, deoarece va beneficia de mai puține bunuri decât ar fi beneficiat în regimul comunității de bunuri.

3. Regimul comunității convenționale

Se poate aplica atunci când prin convenție matrimonială se derogă de la dispozițiile privind regimul comunității legale. Asta înseamnă că soții pot include sau exclude în comunitate anumite bunuri sau datorii, pot stabili necesitatea consimțământului expres al ambilor soți la încheierea anumitor acte de administrare, pot include clauza de preciput (un acord de voințe al soților) sau pot prevedea modalități de lichidare a comunității convenționale. 

În măsura în care prin convenție matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunității convenționale se completează cu dispozițiile legale privind regimul comunității legale.

Pe lângă aceste trei regimuri, mai există o situație de luat în calcul, și anume aceea în care partenerii sunt într-o relație de concubinaj, adică nu sunt căsătoriți oficial:

Bunurile în parteneriatul civil neoficializat

În cazul unui astfel de parteneriat, fiecare dintre cei doi parteneri are bunuri proprii. Singura modalitate prin care am putea vorbi de bunuri comune este aceea în cazul în care un bun este cumpărat împreună și acest lucru este stipulat contractual, iar cotele-părți sunt bine definite. Numai pentru aceste bunuri se poate face partaj în cazul unei despărțiri. Altfel, tot ceea ce se dobândește în timpul relației aparține în mod exclusiv celui ce a dobândit bunul.

Orice contribuție la bunul celuilalt se prezumă a fi cu titlu de donație până la proba contrară. Contribuția poate fi de mai multe feluri: plata unor rate la bancă, zugrăvirea apartamentului, schimbarea sistemului de încălzire a unui imobil, a ferestrelor, reviziile la mașină etc. și recuperarea lor se prescrie într-un termen de trei ani. De cele mai multe ori, recuperarea acestor cheltuieli, mai ales după o relație lungă de concubinaj este aproape imposibilă. Ar fi necesară o contabilizare a lor, iar chitanțele și facturile să fie păstrate de-a lungul timpului, lucru care extrem de rar se întâmplă.

Dacă intervine decesul unui dintre parteneri, posibilitatea de a moșteni există în două forme: moștenire testamentară atunci când defunctul a stipulat asta în mod expres printr-un testament, ori prin moștenire legală - persoanelor cărora legea le recunoaște un drept la moștenire. Acest drept îl au rudele defunctului, descendenții, ascendenții privilegiați și ordinari, colateralii privilegiați și ordinari și soțul supraviețuitor.

Concluzia

Din fericire, noi, oamenii, suntem diferiți și funcționăm diferit, iar legiuitorul a prevăzut clauze legale pentru toate tipurile de situații care pot exista în practică, astfel încât noi și bunurile noastre să fim protejați. Tot ce ne rămâne de făcut este să studiem posibilitățile care există și să alegem ce considerăm că este mai potrivit pentru noi și interesele noastre.